Demența la câini și avortul spontan la maimuțe | Psihologia animalelor

By 25/01/2023Română

Animalele par că nu ar trebui să fie atât de greu de descifrat. Termenul animal descrie un organism simplist și chiar sălbatic. Cu toate acestea, mentalitatea animalelor are nuanțe la fel de variate precum cele existente în societățile umane. Să nu mai vorbim de complexitățile și surprizele în relația animalelor cu oamenii.

Domesticit sau sălbatic, nevertebrat sau vertebrat, regnul animal este unul ciudat, iar în acest articol îți voi prezenta 5 aspecte intrigante din psihologia animalelor.

Voi scrie despre demența la câini, avortul spontan la maimuțe, vânătoare pisicilor, ochii vacilor și broaștele râioase și lumina.

1. Câinii domestici pot devenii demenți

În lumea naturală, animalele care trăiesc suficient de mult încât să-și piardă dinții sau să li se încărunțească părul blănii sunt rare. Animalele sălbatice care trăiesc suficient de mult pentru a dezvolta boala Alzheimer nu pot fi identificate ușor. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că natura nu permite animalelor care au deja probleme specifice seniorilor sau își pierd din instincte să supraviețuiască.

În schimb, câinii domestici sunt predispuși la astfel de boli. Studiile arată că animalele de companie care trăiesc mai mult decât media lor de viață au un risc crescut de a dezvolta demență. Această boală este cunoscută oficial sub numele de “disfuncție cognitivă canină”. Semnele instalării demenței la cățelul tău sunt modificări ale tiparelor de somn, rute neobișnuite de mers prin casă, agresivitate și pierderea interesului față de membrii familiei.

Din fericire, disfuncția cognitivă canină este tratabilă, mai ales dacă este diagnosticată din timp. În primul rând, o dietă echilibrată cu alimente bogate în antioxidanți și acizi grași poate face minuni pentru bunăstarea patrupedului. Pe de altă parte, socializarea cu alte animale și stimularea prin joacă pot susține funcția cognitivă. Așadar, nu numai că este posibil să înveți un câine bătrân trucuri noi, ci îl și poți ajuta să se regenereze din punct de vedere neurologic.

2. Avortul spontan la maimuțe și șoareci

Un aspect al psihologiei animalelor care am presupune că este adânc înrădăcinat în codul lor genetic este că mamele au un instinct accentuat de a-și proteja progeniturile. Documentarele de pe Animal Planet au numeroase exemple în acest sens. La urma urmei, se presupune că orice specie în care reproducerea nu este în topul priorităților va dispărea destul de repede. Și totuși, există o serie de specii în care femelele depășesc complet instinctul reproducător, dar nu pentru supraviețuire ci pentru că există un nou mascul în grup.

De exemplu, maimuța gelada, o primată din Etiopia care trăiește în comunități prezidate de un mascul alfa, poate suferi de avorturi spontane. Dacă un alt mascul îl ucide pe masculul alfa din grup, s-a observat că femelele din comunitate au o creștere de până la 40 de ori în ceea ce privește avorturile spontane.

Deși a fost raportat pentru prima dată în rândul geladelor în 2012, acest fenomen de avort spontan la mamifere a fost observat pentru prima dată în 1959 de Dr. Hilda Bruce. Aceasta a observat o creștere masivă a avorturilor spontane la șoareci atunci când a pus noi șoareci masculi în jurul femelelor gravide. Ca urmare, această creștere exponențială a avortului spontan este cunoscută sub numele de “Efectul Bruce”, care trebuie să fie una dintre cele mai dubioase onoruri din domeniul biologiei.

Află mai multe despre: Partenogeneza – șoareci născuți din ouă nefertilizate!

3. Pisicile sunt prădătoare profesioniste

Pisicile aparent domesticite sunt unele dintre cele mai mari ucigașe din regnul animal. Iar acest lucru se întâmplă indiferent dacă sunt bine hrănite sau nu. Se estimează că 100 de milioane de animale au fost ucise de pisicile domestice în 2013 numai în Regatul Unit al Marii Britanii. S-a ajuns la un punct în care pisicile de companie au contribuit sau au fost cauza principală a dispariției a 63 de specii de animale. Acestea sunt animale pe care pisicile de obicei nici măcar nu se deranjează să le mănânce, ci doar le ucid de dragul vânătorii.

Din fericire, există modalități de a rezolva această vânătoare care nu obligă proprietarii de pisici să-și pună animalele de companie în arest permanent la domiciliu. Soluția inițială de a pune clopoței pe pisici, nu a avut un impact măsurabil asupra numărului de ucideri, deoarece pisicile erau încă capabile să vâneze pe furiș pentru a evita să sune clopoțelul.

În mare parte, problema a fost rezolvată punând carne reală în mâncarea pentru pisici. O altă soluție utilă a fost ca pisicile să fie stimulate prin joacă între cinci și zece minute pe zi pentru a simula fiorul unei vânători. În mod curios, deși timpul de joacă a redus numărul de mamifere ucise de pisicile domestice, nu a avut niciun efect asupra probabilității ca acestea să ucidă păsări.

Cu toate acestea, carnea reală servită la masă a determinat pisicile să ucidă păsări cu 42% mai puțin. Însă, studiul arată că nu a micșorat și probabilitatea de a ucide mamifere. Cu toții cunoaștem animale de companie care mănâncă pretențios, dar ucigașii pretențioși pun pisicile într-o nouă perspectivă.

4. Ochii vacilor arată fericirea

Oricine a privit măcar o dată o vacă știe cât de drăgălașă este mai ales datorită ochilor. Psihologii susțin că vacile sunt extrem de expresive și pot transmite emoții pozitive către interlocutorii lor. Drăgălășenia lor vine, de asemenea, din cât de mari devin ochii lor, de unde și originea expresiei „ochi de vacă”. Totuși, ceea ce am asocia cu frica sau surpriza la ființele umane se dovedește a avea un sens cu totul diferit pentru vaci. Este chipul pe care ele îl au atunci când sunt fericite.

Procesul prin care acest lucru a fost confirmat nu a fost rapid sau ușor. Într-un studiu din 2015, 13 vaci de lapte au fost analizate pe o perioadă de două luni fiind luate 436 de fotografii cu ochii lor. Atunci când erau mângâiate sau li s-au acordat forme similare de atenție pozitivă, un procent mai mare din albul ochilor vacilor era vizibil. La oameni, aceasta ar indica suferință.

S-a stabilit că 44,8% din albul ochilor sunt vizibili în medie în timpul perioadelor de alintare a vacilor, ceea ce pare o măsurare extrem de precisă a suprafeței unui ochi pentru a determina starea emoțională a unei vaci.

Află mai multe: De ce nu mai au bărbații spermatozoizi?

5. Amfibienii sunt afectați negativ de lumină

În 1995, lumea cercetătorilor a fost zguduită de o descoperire îngrijorătoare: broaștele din America treceau prin diverse mutații genetice din cauza poluării. Schimbările biologice care duc la mutații antropice au continuat să crească de-a lungul anilor. Rezultatul s-a văzut mai ales când s-a descoperit că pesticidul cu atrazină poate schimba sexul unei broaște. Mai mult decât atât, luminile folosite pentru iluminat pe timpul nopții aplică un stres psihologic masiv asupra amfibienilor și le poate grăbi moartea!

Un studiu din 2019 efectuat pe 36 de broaște râioase, a arătat cum broaștele râioase nocturne sunt afectate în mod direct de prezența luminii artificiale a lămpilor stradale. Metabolismul, aportul de oxigen și activitatea lor s-au modificat radical. Cauza este una foarte simplă: broaștele erau confuze și nu știau dacă ar trebui să fie în modul de zi sau de noapte. Lămpile stradale suficient de luminoase pentru a ajunge la 20 de lumeni (care este aproximativ o cincime din ceea ce este considerat iluminat sigur pentru un depozit în timpul orelor de lucru) ar putea scădea nivelul lor de activitate cu aproximativ 75%, ceea ce ar putea fi mortal pentru amfibieni sau cel puțin să-i lase subnutriți.

Bun, acestea au fost cinci lucruri fascinante despre psihologia animalelor. Acum este rândul tău: Care este animalul tău preferat și de ce? Spune-mi în comentariile de mai jos.

Acum vizionează prezentarea video:

coming soon

Sursa: Top Tenz

Author V.M. Simandan

is a Beijing-based Romanian positive psychology counsellor and former competitive archer

More posts by V.M. Simandan

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

V.M. Simandan